Eminescu, atât de fraged, învăluit încă în manta-i, la 170 de ani de la răsărirea lui în lume... O lume care, dincolo de neajunsuri, de apăsătoare dezamăgiri, dincolo de durerea continentelor arzând ori a ghețurilor topite în neant, își poartă înainte prin veacuri emoția sublimă a poemelor rânduite nu cu pana, ci cu sufletul.
Poezia lui nu e doar vers, e muzică, e stea, lună și luceferi, codru-împărat, șir de plopi și umbră cu aroma teiului din Copou, e unda izvorului și albastrul unei flori și galbenul de nufăr...
Pe 15 Ianuarie, Eminescu a plutit peste sufletele românului, poposind o clipă cât o eternitate în școala noastră. Să celebrezi Poetul Național nu e doar un eveniment, e o datorie! O datorie pe care elevii și profesorii Școlii Gimnaziale ”Grigore Moisil” Ploiești au împlinit-o cu evlavie. Marea Carte a Culturii Neamului s-a deschis pe fiecare bancă, versurile eminesciene au prins viață prin fiecare suflare, chipul poetului a răsărit din tușa cărbunelui pe foi albe ca floarea de cireș, iar penelul a dat contur lebedei duse pe ape între trestii și naturii întregi.
Un băietan de clasa I a întrebat-o pe doamna la sfârșitul zilei: ”Eminescu mai trăiește?” Și doamna i-a răspuns simplu: ”Da.”

 

... intr-o scoala de performanta, deschisa la nou, deschisa tie, care vrea sa te puna in valoare. 

HAI SA FIM CEI MAI BUNI IMPREUNA!